Migrația românilor către piețele de muncă străine – versiunea 2022

Un nou sezon readuce în actualitate vechi provocări în ceea ce privește resursele umane. Ultimii 3 ani au adus noi încercări în viețile noastre personale și profesionale:

  • Pandemia și criza sanitară mondială cauzată de virusul SARS-CoV-2
  • Criza economică cauzată de disfuncționalitățile din lanțul de aprovizionare
  • Contextul geopolitic în plină desfășurare imediat după granița României

Deși așteptările angajatorilor erau cele de a accesa cu ușurință forța de muncă locală, realitatea primăverii lui 2022 vine să contrazică proiecțiile comunității HR, hotărâtă să își îndeplinească planurile de recrutare, armonizate cu volumele din producție.

Așadar, la fel ca în fiecare an, angajatorii se confruntă cu un trend ascendent al migrației populației active înspre țările europene cu tradiție în munca sezonieră, adâncind prăpastia între cerere și ofertă de pe piața muncii.

Dacă în lunile bune (septembrie-martie) rata de succes a departamentelor de recrutare se menținea în intervalul 60-70%, începând cu luna aprilie a fiecărui an, procentajele scad drastic până la 35-40 %, în ciuda eforturilor intensificate ale recrutorilor.

Creativitatea managerului HR este pusă din nou la încercare, alternând instrumentele disponibile de atragere de personal, cumulate cu tehnici de retenție – toate cu impact financiar în bugetele companiilor.

Strategiile care au funcționat de-a lungul anilor beneficiază anual de un fine-tuning acompaniat, bineînțeles, și de noi metode de acoperire a necesarului de resursă umană, cum ar fi:

  • Relocarea de forță de muncă autohtonă
  • Relocarea de forță de muncă asiatică prin intermediul agențiilor de recrutare
  • Externalizarea proceselor de recrutare către firme de leasing
  • Externalizarea anumitor procese de producție
  • Integrarea cetățenilor ucraineni refugiați – ca alternativă pe termen scurt

Deși companiile pot implementa intern mare parte din soluțiile de mai sus, fluctuațiile de volume la nivelul proceselor de producție necesită o flexibilitate sporită a organizației, externalizarea acestor soluții devenind o practică necesară.

„Creșterile și descreșterile de volume în cadrul organizațiilor necesită angrenarea multor resurse, cu impact financiar de ordinul a sute de mii de euro. De cele mai multe ori, acest efort nu se transformă într-un beneficiu real când tragem linia la sfârșitul perioadei de referință, astfel încât accesarea unor servicii externalizate constituie o opțiune reală pentru marii angajatori. Clienții noștri au văzut în noi, de-a lungul anilor, acea soluție care le-a permis focusul pe performanță la nivel de organizație, în deplină siguranță că noi valorificăm pentru ei potențialul maxim de resursă umană.” – Alexandru Chirilă, Manager Operațional Diviza Resurse Umane, Moveos.

„Anul acesta urmează să mărim cu aproximativ 20% echipa direct productivă cu personal de origine indiană. Este soluția pe care am ales-o pentru a acoperi deficitul de forță de muncă calificată cu care ne confruntăm.” – declară Angela Staicu, Manager Resurse Umane ICCO Facility Management.

Provocările pot fi diverse în funcție de particularitățile fiecărei organizații, însă:

  • deschiderea către alternative viabile,
  • adaptarea rapidă la schimbare,
  • agilitatea în angrenarea resurselor indispensabile pentru atingerea indicatorilor de performanță la nivelul întregii organizații,
    reprezintă direcțiile asupra cărora structurile de management își îndreaptă atenția din ce în ce mai intens.